Cândva, într-o epocă îndepărtată, omul ieșea în parc doar ca să privească frunzele cum cad și să-și amintească, romantic, cât de inutil e să faci orice altceva în afară de a contempla trecerea timpului. Astăzi, același om iese în parc cu căști în urechi, ascultând podcasturi despre cum să-și optimizeze timpul pentru a fi mai productiv chiar și în momentele de relaxare.
Suntem generația care a reușit imposibilul: am transformat relaxarea într-un sport olimpic, iar lenea într-o vinovăție greu de purtat. Astfel, dacă lenevești o oră, te cuprinde panica ratării unui viitor strălucit. În timp ce stai degeaba, mintea te biciuie cu imagini ale celor care tocmai au inventat o aplicație revoluționară în timpul în care tu te-ai uitat pe pereți.
Astăzi nu mai citim o carte, ci consumăm conținut educativ. Nu mai bem cafea, ci ne încărcăm rapid bateriile. Nu mai visăm cu ochii deschiși, ci facem planuri strategice de dezvoltare personală. Și uite-așa, fără să ne dăm seama, ne-am înconjurat de task-uri și deadline-uri chiar și în concediu, transformând plaja în birou și muntele într-o sală de ședințe improvizată.
Dar poate că adevărata revoluție e tocmai aici: să înveți din nou arta subtilă și radicală de a nu face nimic. Absolut nimic. Să stai, pur și simplu, să respiri, să nu te gândești cum ai putea monetiza oxigenul și să-ți permiți, măcar pentru câteva minute, luxul de a fi perfect neproductiv.
În fond, civilizația n-a progresat doar datorită celor care au fost obsedați de productivitate, ci și datorită celor care, plictisindu-se, au descoperit roata, focul și, probabil, poezia. Plictiseala a inventat roata
Comments