Trăim în era în care prostia a primit nu doar un microfon, ci și reflectoare, cameră 4K și, eventual, un contract de sponsorizare. Nu mai e nevoie să fii deștept ca să vorbești tare. E suficient să... vorbești tare. Preferabil, cu multe cuvinte goale și gesturi ample, ca să nu rămână cineva neatins de spectacol.
Prostia, în costum de gală, cu hashtag și filtru
Odată, prostia avea bun-simț. Era genul ăla de oaspete care stătea într-un colț, stingher, și nu spunea nimic ca să nu se facă de râs. Azi? Prostia este „invitatul de onoare”. Vine îmbrăcată în haine scumpe, cu papion digital și hashtag la piept: # DeepThoughts. Când intră, toată lumea se dă la o parte: „Lasă-l, e influencer”.
Și așa ajungem să citim propoziții goale, dar frumos ambalate:
„Nu contează cine ești, important e să fii tu însuți, dar nu tot timpul, pentru că uneori trebuie să fii altcineva ca să fii tu însuți.”
O frază care, la prima vedere, pare profundă. Dacă o citești de două ori, realizezi că nu înseamnă nimic. Dacă o citești de trei ori, te întrebi dacă ai mâncat suficient azi.
Cum să devii viral spunând nimic, în 3 pași simpli
Folosește cuvinte mari. Cu cât mai pompos, cu atât mai bine. Spune „paradigmă existențială” în loc de „problemă”. Nimeni nu va recunoaște că nu înțelege.
Fii vag și universal. „Toți suntem praf de stele”, „Viața e un drum, nu o destinație”. (Mulțumim, știm de la Google Maps.)
Nu oferi soluții. Doar întreabă, cu voce gravă: „Oare cine suntem, cu adevărat?” — și lasă oamenii să se simtă de parcă tocmai au aflat răspunsul la sensul vieții. Spoiler: nu l-au aflat.
De ce iubim prostia? Pentru că nu ne cere nimic
Prostia modernă e confortabilă. Nu te pune să gândești, nu-ți cere să o contrazici, nu-ți cere să citești mai mult de o frază. E fast-food-ul minții. Te umple repede și te lasă gol după 10 minute.Pentru că, să fim sinceri, e greu să urmărești un text bine scris, cu idei reale. Acolo trebuie să participi. Să gândești. Să pui la îndoială.Dar un video de 30 de secunde în care cineva spune: „Universul te iubește. Și dacă nu, lasă că te iubesc eu.” devine revelație națională.
Calitatea? Prea obositoare. Prostia? Minunată.
Îți mai aduci aminte când citeai o carte și te simțeai mai deștept după? Azi, terminăm un reel și ne simțim... „în pas cu lumea”. Diferența? Cartea avea substanță. Reel-ul are doar glitter și sunet de fundal.
Și totuși, același reel va avea un milion de vizualizări. Iar articolul bine scris, în care cineva chiar s-a chinuit să pună o idee pe hârtie, o să aibă:
"Vă mulțumim, 12 cititori curajoși!"
Dar să nu fim cârcotași... sau da?
Sigur, e tentant să zici: „Asta e lumea, ce să faci?”. Dar dacă nu intervenim, prostia va continua să fie aplaudată.Așa că hai să nu o mai tratăm ca pe o revelație. Hai să începem să o vedem ca pe ce este: o înșiruire frumoasă de nimicuri.Pentru că, oricât de mult ar străluci, prostia rămâne tot prostie. Doar că acum are filtru roz și 200.000 de like-uri.
Încheiere. (e
logiul prostiei moderne)
Poate o să sune elitist, dar poate e momentul să ne întrebăm:
„Dacă prostia primește aplauze, de ce mai scriem altceva?”
Poate pentru că, undeva, într-un colț al lumii (internetului), mai sunt oameni care știu să aprecieze un gând real, bine spus. Și, dacă ești unul dintre ei și ai citit până aici, felicitări. Probabil că ești parte din minoritatea care încă nu crede că „profund” înseamnă să postezi o poză cu o cafea și textul „Totul e energie”.
Dar poate greșesc. Poate ar trebui și eu să scriu articole de 3 cuvinte, gen:
„Fii lumină. Mereu.”
...Dar nu azi. Azi am ales să gândesc. elogiul prostiei moderne
Comments